Înălțimea stratului de zăpadă
Mărimea stratului de zăpadă, măsurată pe verticală (cu fir de plumb)
Altitudinea deasupra nivelului mării, unde temperatura aerului este de 0°C
Mărimea stratului de zăpadă, măsurată pe verticală (cu fir de plumb)
Teren aflat în vecinătatea imediată a crestei, a liniei de creastă sau a unui vârf, puternic influențată de acțiunea vântului
Precipitații solide depuse pe zonele de sub vânt ale copacilor, pe rețele electrice, mai ales în timpul înghețului, ceții şi vântului.
În general, avalanşele pot fi declanșate de o suprasarcină mare. În cazuri izolate, declanşarea poate avea loc şi în condițiile unei suprasarcini mici
Notă:
Termenul este folosit în scala riscului de avalanşă şi în buletinele zilnice
Avalanşă care are o mişcare de curgere, alunecare, de-a lungul pantei, spre deosebire de avalanşa prăfoasă/pudroasă
Avalanşă (cel mai adesea de placă) constituită din zăpadă ușoară, uscată, în care cea mai mare parte a zăpezii este ridicată în aer datorită turbulenței (nori de zăpadă fină, ca o pulbere)
Atinge viteze de ordinul a 100-300 km/h. Produce unde puternice de presiune, care vor cauza pagube în fața (dincolo) de zona de oprire.
Avalanşă provocată de un factor extern (de exemplu explozii, maşini, persoane)
Gheață care se rupe dintr-un ghețar şi cade peste un abrupt
Avalanşele de gheață pot antrena zăpadă în calea lor şi să evolueze în avalanșe prăfoase. Avalanşele de gheață au provocat adesea mari dezastre.
| An | Locație | |
| 1895 | Altels (Switzerland) | 6 decese, 158 de vite ucise |
| 1965 | Mattmark (Switzerland) | 88 de decese |
| 1970 | Huascaran (Peru) | cu flux ulterior de debris, 18.000 decese |
Ruperea unei plăci de zăpadă de pe o pantă, straturile fragile din interior formând un plan de alunecare pentru aceasta
Ruptura prezintă muchii ascuțite şi se produce în unghi drept faţă de masa de zăpadă care alunecă la vale.
Avalanşă de placă, al cărui plan de alunecare nu se află la nivelul solului, ca la avalanşele de profunzime
Avalanşă care în zona de declanşare alunecă peste sol, firn sau un gheţar, dizlocând întregul strat de zăpadă
Termen general pentru avalanşele ce apar de obicei primăvara, care în curgerea lor pot antrena şi suprafața solului, fiind adesea amestecate cu pământ şi pietre
Sunt deseori avalanşe de alunecare, dar câteodată şi de placă, atunci când se rupe un strat fragil aflat în apropierea solului.
Avalanșă mare sau foarte mare, care ajunge până în fundul văii
Deplasare rapidă a unei mase de zăpadă cu un volum mai mare de 100 m³ şi o lungime minimă de 50 de metri
Avalanşă (uscată sau umedă, fără coeziune), cu plecare punctuală şi curgere sub formă tipică de pară
O curgere cu aspect noroios, de zăpadă saturată cu apă / fleşcăită, ce are loc adesea de-a lungul unui curs de apă. Apar de obicei după ploaie şi/sau umezirea intensă a zăpezii, ce au produs mai multă apă decât se poate scurge prin zăpadă. Un amestec curgător de zăpadă și apă, care se poate produce chiar și pe pante foarte puțin înclinate. Ele apar de obicei primăvara în climatele arctice, pe permafrost, când chiciura de adâncime se saturează rapid cu apă.
Avalanşă declanşată de zăpada umedă, cu o deplasare mai lentă decât avalanşele de zăpadă "uscată", pe o distanță mai mică, dar cu impact mare asupra obstacolelor, datorită densității ridicate.
Straturile inferioare de zăpadă, aflate în apropierea solului
Buletinul de avalanşă oferă informații detaliate asupra stratului de zăpadă şi cazurilor de avalanşă.
Riscul de avalanşă este estimat pe o scală de la 1 la 5, în conformitate cu Scala europeană a riscului de avalanşă.
Cale de transport aflată în apropierea unei pante, care este expusă pericolului de avalanșe
Parte a unei şosele, căi ferate, sau altei infrastructuri similare, expusă pericolului de avalanşă; aflată adesea în zona de deplasare (curgere) a unei avalanșe
Cristale mari, piramidale, cu trepte și striații pe suprafaţa lor, datorită gradienţilor mari de temperatură din strat
Diametrul caracteristic: 2 la 5 mm, sau mai mare
Chiciura de profunzime este o acumulare de cristale tip cupă. Straturile puțin rezistente sunt formate cel mai adesea din cristale tip cupă.
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Cristale de gheață transparente, de obicei plate, care se formează prin depunerea excesului de vapori de apă la suprafața zăpezii
Se formează mai ales în cursul nopților reci, senine şi umede. O dată acoperit de următoarele ninsori, stratul de chiciură va constitui unul din cele mai fragile straturi, formând un plan de alunecare favorabil declanşării avalanşelor de placă.
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Ridicătură alungită sau aflată de-a lungul unei pante sau versant
Masă compactă de zăpadă, formată datorită vântului, peste o ruptură abruptă de teren, cum ar fi o creastă
Crăpătură vizibilă la suprafața stratului de zăpadă, formată datorită deplasării diferite spre vale a straturilor interne, pe pantele înclinate, în special pe cele acoperite cu iarbă
Zonele aflate sub crăpăturile vizibile trebuie evitate, existând riscul declanşării de curgeri sau avalanşe.
Legăturile dintre cristalele de zăpadă se consolidează, ceea ce permite transmiterea unor tensiuni mai mari în strat.
Creșterea stratului de zăpadă, într-o anumită perioadă de timp.
Cristale mici, rotunjite, rezultate în urma transformărilor de gradient mic
Diametrul caracteristic: 0.2-0.5 mm
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Particule neregulate, fragmentate, rezultate din rotunjirea parţială a cristalelor de zăpadă și/sau influențelor mecanice (vântul, de exemplu); Forma iniţială a cristalelor este încă ușor de recunoscut
Diametrul caracteristic: 1 până la 2 mm
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Cristale de zăpadă cu suprafețe multiple şi muchii ascuțite, rezultat al procesului de metamorfoză constructivă, de faţetare
Diametru caracteristic: 0.5 la 3 mm
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Strat dur rezultat din procesul de dezgheț/îngheț al zăpezii, sau datorită vântului.
Strat de zăpadă puternic compactată, rezultat al procesului de îngheț/dezgheț, ce creşte soliditatea stratului de la suprafață
Strat foarte întărit de la suprafața zăpezii, format datorită acțiunii vântului puternic
Strat subţire de gheață format în interiorul stratului de zăpadă datorită ploii sau proceselor de îngheț/dezgheț. Nu se mai identifică (recunosc) cristalele individuale.
Crustă formată la suprafața stratului de zăpadă, care se rupe sub greutatea unui om
Strat subțire care se formează la suprafața stratului de zăpadă
Viroagă înclinată, flancată de stâncării, unde sunt adesea grohotişuri şi în care se acumulează cu precădere zăpada suflată / spulberată de vânt
Totalul zăpezii depusă într-o anumită perioadă (de ex. cumulul zăpezii proaspete depusă în 3 zile)
Atunci când mișșările de alunecare din strat devin tot mai rapide, se poate produce o curgere sau avalanşă de alunecare. Declanşările pot avea loc oricând în timpul zilei sau al nopții.
Parte de teren concavă, de formă rotunjită au alungită; favorabilă depunerii zăpezii suflată de vânt
Declanşarea de la distanţă a unei avalanşe de placă, datorită supraîncărcării (de exemplu, schiori, freerideri)
În general cel/cei care au declanşat avalanşa se află în afara acesteia. Se poate întâmpla ca persoanele să fie surprinse şi îngropate de zăpadă, dacă avalanșa ajunge la locul de unde a fost acționată declanșarea.
Declanşarea unei avalanşe fără intervenția factorului uman (de exemplu, ninsori, scăderea rezistenței zăpezii datorate condiţiilor meteo)
*) Înclinația pantei este măsurată în zona cea mai abruptă a acesteia, la o scară de 1:25000, sau estimată pe teren.
Unitatea de masă volumică a unei anumite cantități de zăpadă. În funcție de tipul şi starea sa, zăpada poate avea valori desturi de variate ale densității:
| Tipul zăpezii | Densitatea [kg/m³] |
| Zăpadă proaspătă foarte uşoară | circa 30 |
| Zăpadă proaspătă | circa 100 |
| Zăpadă formată din particule identificabile | 150 - 300 |
| Zăpadă formată din cristale fine | 250 - 450 |
| Zăpadă formată din cristale fațetate | 250 - 400 |
| Zăpadă formată din chiciura de profunzime | 150 - 350 |
| Zăpadă umedă | 300 - 600 |
| Firn | 600 - 830 |
| Gheață dintr-un ghețar | approx. 900 |
| Gheață pură | 917 |
Zăpadă depusă în urma curgerii unei avalanşe
Pe văi, aceste depozite se menţin adesea timp îndelungat.
Rezultat al transportului zăpezii de către vânt. Zăpada spulberată sau viscolită formează de obicei un strat gros în zonele situate la adăpost de vânt, care este adesea fragil şi casant. Principalele zone de acumulare ale zăpezii sunt situate pe pantele aflate în apropierea crestelor, pe culoare, cuvete sau în apropierea rupturilor de pantă.
Explicații mai detaliate:
Masă de zăpadă transportată de vânt. Cristalele de zăpadă sunt supuse la trei procese principale: rostogolire, săltare şi suspensie, În timpul transportului, în funcție de viteza vântului și durată, dimensiunile cristalelor se reduc considerabil, cu 10-20 %. Pe pantele de sub vânt, aceste cristale sunt tasate unele într-altele, formând un strat mai dens (zăpada prezintă coeziune, dar poate fi şi moale, formându-se plăci casante de zăpadă).
Mărimea depozitelor de zăpadă (înălțimi medii)
Distribuția (spațială) a depozitelor
Scăderea / pierderea rezistenței (în interiorul stratului de zăpadă)
Zonă a pantei unde unghiul de înclinare devine semnificativ mai mare, predispuse la acumulări importante ale zăpezii datorită vântului
Distanță ce trebuie menținută din precauție între persoanele care se deplasează iarna în teren, pentru a reduce expunerea la pericolul de avalanșă și riscul declanşării avalanşelor în zonele favorabile. Contrar spațierii, atunci când o singură persoană este expusă pericolului la un moment dat. Folosită de obicei la coborâre, atunci când doar schiază doar câte o persoană pe o pantă abruptă.
Depuneri de zăpadă formate din zăpada transportată de vânt
Partea plată a dunei se formează pe panta dinspre vânt, iar cea abruptă pe panta de sub vânt. A nu se confunda cu zăpada vălurită.
Înălțimea coloanei de apă (exprimată în milimetri), rezultată din topirea unei probe de zăpadă. Echivalentul în apă al unui eșantion de 20 cm de zăpadă, cu o densitate medie de de 100 kg/m³, este de 20 mm. Dacă densitatea zăpezii este de 500 kg/m³, echivalentul în apă al unei probe de 20 cm de zăpadă este de 100 mm de apă.
Zone cu anumite intervale altitudinale (definite cu o abatere de circa 100 m)
Zăpada acumulată în ultimii ani, mai ales deasupra gheţarilor, puternic metamorfozată şi compactată, datorită topirii şi recristalizării, dar şi a presiunii straturilor superioare de zăpadă. În limbajul uzual, este adesea folosit pentru a defini o crustă de suprafață puţin rezistentă. (Vezi şi: Zăpadă grăunţoasă)
În RO: zăpadă grăunţoasă, de primăvară, metamorfozată prin cicluri repetate de topire diurnă şi îngheţ nocturn.
Partea laterală a unei văi, din fundul văii şi până în creastă
Presiune exercitată asupra legăturilor cristalelor dintr-un strat de zăpadă datorită greutății straturilor superioare şi fluajului
Fisurarea bruscă a unui strat fragil de zăpadă; este un semn clar că acel strat este instabil şi supus unor tensiuni
Variația temperaturii pe unitatea de lungime (grosimea stratului de zăpadă), exprimată în °C/m sau °C/cm
Gradientul de temperatură din stratul de zăpadă se măsoară pe verticală, de la sol la suprafaţă, ca diferență între două măsurători succesive. De exemplu, 1°C/m este un gradient mic de temperatură , iar 25ºC/m este un gradient mare.
Cristale rotunjite și în general mari, formate prin metamorfismul de topire - congelare
Diametrul caracteristic: 0,5 la 3 mm
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Grosimea plăcii pe linia de ruptură a avalanşei, măsurată perpendicular la pantă
Grosimea plăcii la linia de ruptură, măsurată pe direcție verticală
Distanța dintre suprafața stratului de zăpadă şi sol (măsurată perpendicular pe pantă). Reprezintă grosimea reală a stratului de zăpadă față de sol.
Grosimea stratului de zăpadă proapătă, depusă în ultimele 24 de ore
Noul strat de zăpadă acționează ca o suprasarcină pentru stratul de zăpadă veche, crescând astfel pericolul de avalanşă.
În condiții nefavorabile - de exemplu, legături slabe între cristale, temperaturi scăzute, vânt puternic, chiar şi câțiva centimetri depuşi pot reprezenta un pericol. În condiții favorabile, cum ar fi un strat vechi şi stabil, vânt slab, chiar şi 50 cm depuşi pot să nu constituie o problemă.
Temperatură egală sau constantă pe toată grosimea stratului de zăpadă
Se întâlneşte de obicei primăvara, când în tot stratul de zăpadă temperatura a ajuns şi se menține la 0°C. Stratul de zăpadă este de cele mai multe ori umezit sau umed și devine mai puțin stabil.
Distanța maximă dintre marginile laterale ale unei avalanşe de placă
Altitudinea până la care se întind zonele împădurite, determinată de factorii climatici şi forestieri.
În Elveția:
În Franţa:
În Italia:
În Munţii Pirinei spaniol:
În România:
În Slovacia:
Altitudinea (deasupra nivelului mării) de la care precipitațiile căzute sunt sub formă de zăpadă
Ea este situată în general cu 300 m sub altitudinea la care se află izoterma de 0°C. În cazul precipitațiilor abundente şi/sau în văile închise poate coborî şi cu 600 m sub înălțimea izotermei de zero grade.
Limita (în metri - deasupra nivelului mării) dintre zonele acoperite de zăpadă şi cele neacoperite
Poate varia în funcție de altitudinea şi expoziția versanților.
Linia de culme a unui munte
Explicații mai detaliate:
O creastă este întotdeauna o regiune clar delimitată a reliefului, care uneşte adesea mai multe vârfuri muntoase.
Suprafețe de la scara unei pante până la cea a unui bazin
Într-o anumită regiune, pot exista diferite cazuri (situații) locale de avalanşă.
Lungimea totală a unei avalanşe, măsurată din cel mai înalt punct al liniei de ruptură şi până la cel mai de jos punct al depozitului format
Distanța dintre linia de fractură şi limita inferioară a plăcii care s-a rupt
Extinderea avalanşei, în funcţie de potenţialul distructiv şi lungimea curgerii
tip 1: avalanşă mică (curgere)
tip 2: avalanşă medie
tip 3: avalanşă mare
tip 4: avalanşă foarte mare
tip 5: avalanşă deosebit de mare
Precipitații formate prin congelarea (înghețul) particulelor mici de apă suprarăcită din atmosferă pe cristalele de gheață (fenomenul de givraj)
Dimensiunea caracteristică: ≤5 mm
Vezi şi: www.snowcrystals.it
Proces de transformare al zăpezii uscate în condiţiile existenţei unui gradient mare de temperatură în strat: cristalele de zăpadă cresc şi formează feţe plane, muchii şi colţuri, iar în final cristale mari, piramidale, tip cupă; zonele formate din cristale faţetate sunt în general fragile şi scad rezistenţa stratului de zăpadă
Explicaţii mai detaliate:
Procesul este accelerat în zonele umbrite, unde înălţimea stratului de zăpadă este mai mică şi sunt diferenţe mari de temperatură. Procesul poate afecta întreg stratul de zăpadă. La suprafața zăpezii, procesul are loc mai ales în cursul nopților senine și pe pantele umbrite.
Transformare mecanică a cristalelor de zăpadă de către vânt, în care dendritele sunt distruse
Acest lucru poate avea loc în atmosferă în timpul ninsorii sau după ce zăpada a ajuns pe sol. Sunt rezultatul transportului zăpezii.
Vezi şi: Rotunjirea cristalelor de zăpadă
Când temperatura zăpezii ajunge la 0°C, se formează un amestec de apă şi gheață, cu rezistență scăzută; dacă însă acest amestec va îngheța, se vor forma cruste dure.
Modificarea formei şi dimensiunilor cristalelor de zăpadă, ca şi a legăturilor dintre acestea
Mișcare de alunecare lentă a stratului de zăpadă pe un teren neted sau umed (iarbă mare, plăci de piatră netede), cu viteze de deplasare de la câțiva milimetri la câțiva metri pe zi
În cursul acestor mişcări pot apărea crăpături în stratul de zăpadă.
Creşterea pericolul de avalanșă în cursul zilei. În timpul zilei pericolul de avalanșă poate fi foarte diferit, de exemplu în situațiile de primăvară: dis-de-dimineață, după o noapte senină, pericolul de avalanșă este scăzut, apoi va creşte în cursul zilei, din cauza radiațiilor solare și a încălzirii diurne.
Strat foarte subțire de gheață, care se formează la suprafața zăpezii, prin acțiunea comună a radiației solare, topirii, vântului și răcirii radiative
De multe ori în perioada de primăvară, pantele însorite apar ca o suprafață vitrată, din cauza reflexiei mari a oglinzii de firn.
Direcția spre care este orientată o pantă; de exemplu, o pantă nordică este orientată spre nord
Zonă foarte expusă acțiunii directe a razelor solare
Pantele însorite tipice au expoziții estice, sud-estice, sudice, sud-vestice sau vestice, în funcție de momentul din zi (poziţia soarelui).
Pantă aflată în umbră, puțin sau deloc influențată de acțiunea razelor solare, orientată de obicei spre nord
Explicații mai detaliate:
Mai răspândite în lunile decembrie şi ianuarie (când unghiul de elevație la care se ridică soarele este mai mic), decât primăvara. În funcție de umbrirea datorată unui versant apropiat, zonele umbrite se pot găsi pe orice pantă, nu numai pe cele nordice.
Pantă care nu este expusă acțiunii vântului, situată în partea opusă direcției de unde bate vântul, unde se acumulează frecvent cantități mari de zăpadă, adesea mult mai însemnate decât valorile medii.
Condiții, circumstanțe sau procese care pot conduce la producerea de daune și / sau leziuni
Partea cea mai jos a unui perete stâncos, adesea de grohotiş, cu o discontinuitate a înclinării pantei, care diminuează spre vale
Sub un perete de stâncă terenul este, de obicei, extrem de abrupt sau abrupt.
Suprafața peste care alunecă o avalanşă de placă după ce s-a declanşat (poate fi şi solul)
Atenție:
A nu fi confundat cu stratul (fragil) de ruptură
Parte a pantei unde au fost transportate (depuse) mase mari de zăpadă.
Incident cu o probabilitate de apariție mai mică de 50 %
Un strat de zăpadă care se poate rupe de la o suprasarcină.
Teren muntos care nu este conectat la o linie de creastă
Explicații mai detaliate:
Corespund adesea trecerii de la un teren foarte înclinat la unul înclinat. Din aceeaşi categorie fac parte pasajele înclinate şi ridicăturile mici, care nu se află în imediata apropiere a crestei. Zonele aflate în apropierea crestelor şi cele aflate în prelungirea acestora nu sunt net separate unele de altele; limita dintre ele trebuie văzută ca o zonă de tranziţie.
Incident cu o probabilitate de apariție mai mare de 50 %
Transportul de energie cu ajutorul undelor electromagnetice, cu diferite lungimi de undă. Există radiația de undă scurtă (solară, lumina vizibilă) şi radiația de undă lungă (termică).
Stratul de zăpadă emite radiații de undă lungă în atmosferă. În absența nebulozității, suprafața stratului de zăpadă se răceşte semnificativ față de temperatura aerului (cu până la 20 grade).
Radiaţie externă care cade pe suprafaţa zăpezii
Radiaţia solară (lumina vizibilă, de undă scurtă) este intens reflectată de la suprafaţa zăpezii (până spre 90 %), în funcţie de tipul acesteia. Restul radiaţiei va încălzi și posibil va umezi straturile superioare de zăpadă.
Radiaţia de undă lungă (infraroşie) va fi absorbită aproape complet la suprafaţa stratului de zăpadă.
Zone ce pot cuprinde una sau mai multe văi
În buletinul de avalanșe, regiunile vor fi în general definite din punct de vedere climatologic sau geografic.
Zone delimitate prin culmi alpine înalte și sărace în precipitații
Regiuni intra-alpine tipice din Elveția sunt centrul zonei Valais, Engadine și centrul zonei Grisons, situate între creasta alpină nordică și cea principală. În Austria și Italia, astfel de regiuni sunt: Ortler-Vinschgau și Valea Oetz.
În Franţa, sunt considerate regiuni intra-alpine: Vanoise, Maurienne, Grandes-Rousse şi Oisans-Pelvoux, precum şi zonele montane de lângă graniţa Franţei cu Italia.
În Spania, este vorba de zona Cerdanya (Perafita-Pulgpedrés), aflată în Munţii Pirinei din Catalonia.
Capacitatea de încărcare a zăpezii (rezistența la rupere), ce depinde de numărul şi tipul legăturilor dintre cristale.
Posibilitate de producere, ce combină probabilitatea, expunerea la risc şi potențialele daune
Notă:
În buletinul de avalanşă este descris pericolul şi nu riscul de avalanşă.
Proces de transformare al zăpezii uscate în condițiile unui gradient scăzut de temperatură în interiorul stratului
Cristalele de zăpadă proaspătă, uscată, se vor descompune în cristale fine, mici, de formă rotunjită, ducând la stabilizarea şi consolidarea stratului de zăpadă.
Legătura dintre cristalele de zăpadă se deteriorează sau dispare, scăzând astfel capacitatea acestora de a putea suporta o suprasarcină.
Parte a pantei sau margini, cu dimensiuni de la câțiva metri, până la aproximativ 20 de metri
Formarea de legături între cristalele de zăpadă, ce conduc la creşterea rezistenței
Sinterizarea este mai rapidă atunci când temperatura zăpezii este mai mare. Poate fi foarte bine observată în zăpada compactată (de exemplu: bulgări, avalanșă de zăpadă, urme vechi de schiuri).
Măsură de precauție la deplasarea în teren pe timp de iarnă, ce constă în menținerea unei distanțe între persoane, pentru a reduce încărcarea stratului de zăpadă
În timpul ascensiunii se vor menține cel puțin 10 m distanță, iar în timpul coborârii semnificativ mai mult.
Capacitatea stratului de zăpadă de a rezista la acțiunea factorilor externi (rezistență internă)
Stabilitatea este determinată de forțele de rezistență şi interne din interiorul fiecărui strat de zăpadă.
Vezi: Creşterea rezistenței (într-un strat de zăpadă)
Strat format prin depunerea mai multor straturi succesive de zăpadă
Strat în care legăturile dintre cristale sunt slabe
Strat de zăpadă suficient de bine consolidat la suprafață, care suportă greutatea unei persoane (de circa 75 kg)
Strat intern de zăpadă, cu rezistenţă scăzută, în care ruptura legăturilor dintre cristale se poate propaga sub forma unei fisuri
Straturile fragile tipice sunt: chiciura de suprafaţă care se păstrează în interiorul stratului, straturile formate din cristale unghiulare (feţe plane, cristale tip cupă) sau zăpada proaspătă cu densitate scăzută
Succesiunea straturilor de zăpadă
Fiecare strat de zăpadă este caracterizat de un tip şi dimensiune a cristalelor, duritate, temperatură, cantitate de apă lichidă şi densitate.
Supraîncărcare slabă / uşoară:
Supraîncărcare mare
Scăderea lentă a grosimii stratului de zăpadă, datorită rotunjirii cristalelor și influenței greutății straturilor superioare; are loc creşterea rezistenţei şi densităţii zăpezii
Teren cu o declivitate mai mare de 30°, independent de forma şi particularitățile sale
Pantă destul de nefavorabilă în ceea ce privește unghiul de înclinare (mai abrupt de 40 de grade), profilul terenului, apropierea de creastă, netezimea suprafeței solului
Deplasarea zăpezii datorată vântului. Un vânt cu o viteză de circa 4 m/s (aprox. 15 km/h) poate transporta zăpada cu densitate scăzută, în timp ce pentru o zăpadă mai densă este necesar ca viteza să fie de circa 10 m/s (35 km/h).
Explicații mai detaliate:
Depozitele de zăpadă datorate vântului cresc proporțional cu cubul vitezei acestuia. O dublare a vitezei vântului va antrena deci o cantitate de opt ori mai mare de zăpadă! Depunerea zăpezii este maximă pentru viteze ale vântului de 50 - 80 km/h. Pentru viteze mai mari, acest fenomen este limitat, datorită caracterului foarte turbulent al vântului.
Zăpadă purtată de vânt peste un vârf sau o creastă.
Procesul de transport al zăpezii de câtre vânt la circa 2 metri înălțime, deasupra suprafeței zăpezii (vizibilitatea fiind sensibil redusă)
Transportul zăpezii de către vânt aproape de suprafața stratului de zăpadă
(vizibilitatea orizontală este doar parțial redusă)
Cea mai joasă zonă a unei creste montane, unde viteza vântului este ridicată, putând favoriza acumulări importante de zăpadă.
Zonă de eroziune cu o formă în general alungită şi adesea înclinată, în care datorită vântului se acumulează de obicei zăpadă.
Sunet distinct ("whumph" sau "whumpf"), care se aude atunci când se prăbuşeşte un strat fragil aflat sub o structură de placă
Sunetul indică, de obicei, o situație instabilă și poate fi însoțit de fisurarea stratului de zăpadă. Sunetele repetate sunt un indiciu clar al pericolului de avalanșă.
Zăpada nu are coeziune. Termenul este folosit de obicei pentru zăpada proaspătă uşoară sau pentru chiciura de adâncime, sau formată din cristale foarte fațetate; prin definiție, se poate aplica și pentru zăpada foarte umedă. Conduce la avalanșe de zăpadă fără coeziune.
Zăpadă de primăvară, umedă, formată din granule mari, rezultate din cicluri repetate de dezgheț/îngheț
Vezi şi: Firn
Zăpada este consolidată, dacă legăturile dintre cristale sunt atât de puternice, încât un bloc izolat de zăpadă nu se va prăbuși.
Se formează datorită acțiunii vântului sau prin rotunjirea cristalelor. Pentru a se declanşa o avalanşă de placă, trebuie să existe un strat fragil, instabil, dar şi un strat de zăpadă consolidat (placa).
Zăpadă nou căzută, din precipitațiile curente sau recente, puțin compactată şi metamorfozată.
Diametrul caracteristic al cristalelor de zăpadă proaspătă: 1 până la 3 mm
În buletinul de avalanşă se face de obicei referire la intervalul în care a avut loc ninsoarea.
Zăpadă proaspătă cu densitate foarte scăzută, de circa 30 kg/m³ (pulver)
Strat de zăpadă aflat la o temperatură de 0°C. Apa este vizibilă în strat şi va curge când se va face un bulgăr.
Strat de zăpadă aflat la temperatura de 0°C. Apa nu este vizibilă în strat şi nu va curge când se va face (cu uşurinţă) un bulgăr.
Creste de eroziune pe suprafața zăpezii, de formă alungită, orientate spre direcția din care bate vântul; a nu se confunda cu dunele de zăpadă (sastrugi)
Straturi de zăpadă depuse înainte de căderea zăpezii proaspete, formate din cristale care au suferit deja transformări.
Particule rotunde distincte, complet acoperite de apă (conținutul de apă lichidă > 15% (volume fraction))
Parte a terenului de unde s-a declanşat avalanșa
Regiune în care pot fi surprinse de avalanşă persoane sau obiecte
Atenție:
Expresia este folosită în general în buletinul nivologic cu următorul înțeles: regiune în care suprasarcina exercitată de un schior sau turist poate declanşa o avalanşă.
Regiune situată aproximativ peste 3000 m (în special zone glaciare)
Zona de unde se pot declanşa un număr de avalanşe
Termenul este adesea asociat cu avalanșele mari, de tip 4 și 5.
Zone în care a fost eliminat pericolul de avalanşă sau alte pericole specific alpine, prin aplicarea de măsuri tehnice sau temporare
